un mesaj de la Scott Rabalais
Intrebare: Daca si umanii rai fac parte din ordinea divina deasemenea, nu este prea usor sa ne justificam actiunile ''rele'' cu aceasta afirmatie?
Atfel, orice actiune, buna sau rea, ar face parte din ordinea divina. Unde intervine umanul individual, si poate el sa fie impotriva ordinii divine?
Raspuns: Sa facem diferentierea intre aceste doua perspective, aceea a constiintei separarii si cea a constiintei unitatii.In constiinta separarii, noi
judecam actiunile ca fiind bune sau rele. Crima, violenta, abuzul, distrugerea, sunt vazute ca fiind actiuni rele. Cei care comit actiuni rele sunt
adesea considerati si ei rai. Noi creem sisteme de justitie care constau in legi, reguli, legi, sisteme de intante, inchisori pentru a impune legile din
constiinta separarii. In constiinta unitatii, judecarea binelui si a raului dispare.Nu numai ca nu exista judecata, nu mai exista nici dualitatea
binelui/raului sau corect/gresit. In locul etichetarii unei situatii ca fiind o experienta buna sau rea, exista doar experienta in sine.Nu poate exista o
violare a limitelor, nici pierderi, nici distrugeri, caci aceste concepte nu exista in constiinta unitatii. Pentru a exista un sens al pierderii sau al limitei,
trebuie sa existe un sens al separarii.Ordinea divina spune ca divinitatea si caracteristicile sale reprezinta o componenta innascuta a tot ce se afla
in univers-toti oamenii, actiunile, conditiile, situatiile si existenta fizica-pana la cel mai mic fir de nisip.Este o lege inalta care spune ca in interiorul
tuturor exista o calitate divina, o curgere si o natura. Acolo unde este viata, este si divinitatea si devenim constienti de acest lucru in constiinta
unitatii.Nu exista vreo parte a universului care sa fie exclusa din divinitate si din ordinea divina, inclusiv asa zisul ''rau''. Exact asa cum o boala
poate fi vazuta ca fiind ''rea'', poate fi recunoscuta si ca un dar divin care ne poate aduce la natura noastra, in aliniament perfect divin.Tot ce ni se
intampla in viata este creat din campul constiintei noastre. Totul este acolo pentru ca la un anumit nivel i-am dat consimtamantul de a fi acolo.
Daca un strain intra in casa mea si ma loveste in stomac, eu i-am oferit consimtamantul pentru asta in constiinta mea; este o creatie.La fel, daca
un strain bate la usa mea si imi ofera 1000 de euro, si asta a fost creata in campul constiintei mele.Lovitura in stomac poate fi judecata ca fiind o
actiune malefica, in timp ce darul financiar poate fi judecat ca fiind ceva caritabil. Aceasat este o evaluare a constiintei separarii, bazata pe un set
de principii acceptate din punct de vedere moral. Dar cand privim prin constiinta unitatii si prin ochii ordinii divine, ceea ce s-a intamplat in ambele
cazuri este pur si siimplu o reflectie care este creata de catre participanti. Exista o diferenta intre ordinea divina si vointa divina.In noi avem
alegerea de a urmari sau nu vointa divina, cea mai inalta chemare a noastra. Unii o numesc riul vietii, calea sau expresia sinelui inalt. Unii aleg sa
traiasca in eroare, sa ignore o asemenea cale, si sa traiasca in concordanta cu sinele inferior, ego-ul.Si totusi, ordinea divina patrunde in materia a
tot, fie ca se afla in aliniament cu vointa divina sau nu. Ordinea divina recunoaste ca noi ca si umani, avem o alegere, un liber arbitru, sa traim asa
cum alegem. Vazand prin ordinea divina, nu justifica doar ceea ce este definit ca fiind ''rau''.Nu exista nici o justificare in constiinta unitatii; este
doar un fel de a privi lucrurile, o pereche diferita de ochelari prin care sa vedem existenta.Exista legi ale taramurilor inalte si legi ale pamantului.
Ordinea divina este o lege a taramului inalt, o lege care defineste si descrie existenta ordonata a constiintei unitatii.Legile taramului pamantesc, cel
putin cele care ne determina viziunea asupra binelui si a raului, exista ca o incercare de a ne modifica comportamentul si de a crea ordinea
sociala.Imaginati-va, asa cum multi o fac, un Dumnezeu suprem iubitor, unul care are iubire neconditionata pentru toata lumea si pentru tot,
indiferent cine este sau ce face persoana respectiva. Aceasat este vederea ordinii divine-non-judecand, acceptand si permitand. Acea ''vedere a
lui Dumnezeu'' este in interiorul nostru; este constiinta unitatii si iubirea neconditionata. In constiinta unitatii, noi acceptam responsabilitatea
personala completa pentru fiecare circumstanta a vietii noastre.Daca suntem loviti in stomac de catre un intrus, avem o alegere.Putem vedea prin
constiinta separarii si sa-l numim pe intrus ''dusman'', care a gresit. Deasemenea putem vedea ca noi am atras aceasta situatie in sfera noastra a
experientei pentru a invata o lectie valoroasa. Noi suntem participanti voluntari, fie ca suntem constienti fie ca nu, si luand pozitia responsabilitatii
de sine, noi putem folosi orice situatie definita ''rea'' sau ''buna'' pentru a ne aduce in aliniament cu divinitatea noastra.In interiorul fiecarui individ se
afla scanteia divina.Fie ca o persoana alege sa manifeste acea scanteie sau nu, asta nu schimba adevarul ca acea scanteie exista si ca este
fundamentul sau miezul acelei persoane. Ceea ce ne apare noua ca fiind ''bun'' sau ''rau'' este un dar, daca asa dorim sa il percepem.Oricat de
ciudat ar parea, atrocitatile, masacrele, razboaiele si atentatele cu bombe sunt create in constiinta separarii pentru beneficiul participantilor. Asta
nu inseamna ca nu mai exista si alte cai si alte alegeri, dar acele alegeri reflecta constiinta si calea catre divinitate pentru toti cei implicati. Am
devenit atat de indoctrinati cu conceptul de rau, in special prin imaginile afisate pe televizor si in filme.Deasemenea, am devenit atat de obisnuiti
cu judecarea unor asemenea imagini ca fiind teribile, dezastruoase si rele-si din constiinta separarii chiar sunt. Noi suntem liberi ca fiinte umane sa
judecam orice experienta in multe feluri, si suntem deasemenea liberi ca fiinte umane sa ne ridicam deasupra acestor judecati si sa vedem ordinea
divina din tot-indiferent de aparente. Asa-zisul ''rau'' care exista azi, exact ca si boala, exista pentru a ne servi ca un mecanism de aliniament la
natura noastra divina. Asa cum noi ne mutam intr-un aliniament mai apropiat cu divinitatea noastra, noi nu vom mai avea nevoie sa experimentam
realitatea adesea dura a constiintei separarii. Noi creem experientele de care avem nevoie in contextul perspectivei noastre pentru a ne aduce mai
aproape de natura noastra divina.sursa: http://cornucopiaofconsciousness.blogspot.com/