marți, ianuarie 11, 2011

VOI NU SUNTETI MINTEA VOASTRA


un mesaj de la Eckhart Tolle
Un cersetor a stat pe un trotuar timp ce 30 de ani. Intr-o zi un strain a trecut pe langa el. ''Aveti ceva maruntis?" a murmurat cersetorul mecanic, tinandu-si intinsa sapca de baseball. ''Nu am sa-ti dau nimic'' a spus strainul. Si apoi a intrebat: ''pe ce anume stai acolo?" ''pe nimic'' a replicat cersetorul. ''Nu este decat o cutie. Am stat pe ea de cand imi pot aminti''. ''Te-ai uitat vreodata in ea?" a intrebat strainul. ''Nu'' a raspuns cersetorul. ''Ce rost ar avea? Nu este nimic in ea''. ''Uita-te in interior'' a insistat strainul. Din curiozitate cersetorul a reusit sa deschida capacul. Cu uimire, neancredere si exaltare, el a constatat ca acea cutie era plina de aur. Eu sunt acel strain care nu are sa va dea nimic si care va spune sa va uitati in interior. Nu in interiorul oricarei cutii, asa ca in aceasta parabola, ci undeva chiar mai aproape: in interiorul vostru. ''Dar eu nu sunt decat un cersetor'' va pot auzi ca spuneti voi.Cei care si-au gasit adevarata abundenta, care este radianta fericirii de A Fi si pacea profunda, stabila care vine odata cu acest lucru, sunt tot cersetori, chiar daca au o bogatie materiala mare. Ei cauta in afara firmituri de placere sau implinire, cauta validare, securitate, sau iubire, in timp ce au o comoara in interior care nu numai ca include toate aceste lucruri ci este si infinit mai mare decat ar putea lumea vreodata oferi.Cuvantul iluminare evoca ideea unei realizari super-umane si ego-ului ii place sa mentina aceasta idee, dar nu este decat starea voastra naturala de a va simti una cu Fiinta. Este o stare de conectivitate cu ceva nemasurabil si indestructibil, ceva ce, aproape paradoxal va reprezinta in esenta pe voi si totusi este ceva mult mai maret decat voi. Este gasirea adevaratei voastre naturi dincolo de nume si forma.Incapacitatea de a simti aceasta conectivitate inalta iluzia separarii, de la voi si de la lumea din jurul vostru. Atunci va puteti
percepe constient sau inconstient, ca un fragment izolat. Frica apare si conflictele interioare devin o normalitate.Imi place forate mult definitia simpla a lui Buddha care spune ca iluminarea este ''sfarsitul suferintei''. Nu este nimic superuman in acest lucru, nu? Desigur, ca si definitie, nu este completa. Nu va spune decat ca iluminarea nu este: suferinta.Dar ce ramane cand nu mai exista suferinta?Buddha tace la aceasat intrebare si tacerea sa implica faptul ca trebuie sa aflati voi raspunsul. El foloseste o definitie negativa astfel incat mintea sa nu o poata transforma intr-o credinta sau intr-o realizare superumana, un scop care este imposibil de obtinut. In ciuda precautiei sale, majoritatea budistilor in continuare cred ca iluminarea nue ste decat pentru Buddha, nu si pentru ei, cel putin nu in aceasta viata. Ati folosit cuvantul Fiinta. Ne puteti explica ce vreti sa spuneti prin acest lucru? Fiinta este Viata Unica mereu prezenta, eterna, dincolo de miliardele de forme de viata care sunt subiectul nasterii si mortii. Totusi, Fiinta nu este numai dincolo ci si adeasemenea profund in interiorul fiecarei forme ca si cea mai indestructibila si invizibila esenta. Asta inseamna ca este accesibila voua acum ca si cel mai profund sine, adevarata voastra natura. Dar nu incercati sa intelegeti cu mintea voastra. O puteti cunoaste doar atunci cand mintea este linistita. Cand sunteti prezenti, cand atentia voastra este total si intens in acum, atunci Fiinta poate fi simtita, dar nu poate fi inteleasa niciodata mental.
Caci a recastiga constientizarea Fiintei si a locui in acea stare a ''realizarii de sine'' inseamna iluminare. Cand

spui Fiinta, vorbesti despre Dumnezeu? Si daca asa este, atunci de ce nu spui asa? Cuvantul Dumnezeu a devenit fara sens in mii de ani de folosire in mod gresit. Il folosesc uneori, dar o fac cumpatat. Prin intrebuintare gresita vreau sa spun ca oamenii care nici nu au zarit vreodata taramul sacrului, vastitatea infinita dincolo de acel cuavant, il folosesc cu o mare convingere, ca si cum ar sti despre ce este vorba. Sau argumenteaza impotriva lui, ca si cum ar sti ceea ce neaga. Aceasta intrebuintare gresita ridica credinte absurde si deziluzii egoiste, afirmatii cum ar fi ''Dumnezeul meau sau al nostru este singurul Dumnezeu adevarat si Dumnezeul vostru este fals'' sau declaratia celebra a lui Nietzsche ''Dumnezeu este mort''.Cuvantul Dumnezeu a devenit un concept inchis. In momentul in care cuvantul este rostit, se creaza o imagine mentala, nu mai exista, poate, imaginea unui batran cu barba alba, dar exista totusi o reprezentare mentala a cuiva sau a ceva din exteriorul vostru si da, aproape inevitabil cineva sau ceva masculin. Nici Dumnezeu nici Fiinta nici un alt cuvant nu poate defini sau explica realitatea inefabila dincolo de cuvant si deci cea mai importanta intrebare este daca acest cuvant este un ajutor sau un obstacol care va permite sau nu sa experimentati ceea ce reprezinta el. El reprezinta realitatea transcedentala si ce este dincolo de ea, sau se multumeste sa fie doar o idee in capul vostru in care credeti, un idol mental?Cuvantul Fiinta nu explica nimic, dar nici Dumnezeu. Fiinta totusi, are avantajul ca este un concept deschis. Nu reduce invizibilul infinit la o entitate finita. Este imposibil sa formezi o imagine mentala. Nimeni nu poate declara exclusiv posesia Fiintei. Este esenta vastra si este accesibila imediat ca si sentimentul propriei prezente, realizarea lui Eu Sunt este anterioara lui eu sunt asta sau eu sunt aia. Deci nu este decat un pas mic de la cuvantul Fiinta la experimentarea Fiintei. Care este cel mai mare obstacol in experimentarea acestei realitati? Identificarea cu mintea voastra, ceea ce cauzeaza gandul de a deveni compulsiv. Incapacitatea de a te opri din a gandi este o tragedie, dar noi nu realizam acest lucru pentru ca
aproape toata lumea sufera de acest lucru, si deci este considerat a fi normalitate. Acest zgomot mental continuu va impiedica de la a descoperi taramul tacerii interioare care este inseparabil de Fiinta. Deasemenea creaza un sine mental care ofera o umbra de frica si suferinta. Filosoful Descartes credea ca el a descoperit cel mai fundamental adevar cand a facut celebra declaratie: ''gandesc, deci exist''. El de fapt a dat expresie celei mai mari erori: a egala gandirea cu Fiinta si a te identifica cu gandirea. Ganditorul compulsiv, adica aproape toata lumea, traieste intr-o stare de separare aparenta, intr-o lume complexa nebuna de probleme si conflicte continue, o lume care reflecta fragmentarea mereu crescanda a mintii. Iluminarea este o stare a intregului, de a
fi ''unu'' si asadar in pace. Unu cu viata in aspectul sau manifestat, lumea, deasemenea si cu cel mai profund

sine al vostru si viata nemanifestata-unu cu Fiinta. Iluminarea nu este numai sfarsitul suferintei si a conflictelor continue din interior, ci deasemenea sfarsitul sclaviei groaznice a gandirii care nu inceteaza. Ce eliberare incredibila este!Identificarea cu mintea voastra creaza un ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecari si definitii care va blocheaza adevarata relatie. Se aseaza intre voi si voi, intre voi si partenerul vostru, intre voi si natura, intre voi si Dumnezeu. Acest ecran al gandului creaza iluzia separarii, iluzia ca sunteti voi si apoi ''ceilalti'', total separati. Apoi uitati un fapt esential, si anume ca sub nivelele aparentelor fizice si a formelor separate, voi sunteti unu cu tot ceea ce este. Prin a ''uita'' vreau sa spun ca voi nu mai simtiti aceasta unitate ca o realitate evidenta de sine. Poate credeti ca este adevarata, dar nu mai cunoasteti ca este
adevarata. O credinta ar putea fi ceva confortant. Doar prin propria voastra experienta, totusi, devine ceva eliberator. Gandirea a devenit o boala. Boala are loc atunci cand gandirea este in dezechilibru. De exemplu, nu este nimic in neregula cu divizarea celulelor si a multiplicarii in corp, dar cand acest proces continua in dezacordul intregului organism, celulele prolifereaza si apare boala. Nota: mintea este un instrument superb daca este folosit corect. Cand este folosit in mod gresit, devine foarte distructiv. Pentru a ma exprima mai corect, nu conteaza prea mult ca va folositi mintea gresit-voi de obicei nu o folositi deloc. Ea va foloseste pe voi. Aceasta este boala. Voi credeti ca sunteti mintea voastra. Aceasta este iluzia. Instrumentul v-a coplesit. Eu nu sunt de acord. Este adevarat ca gandesc uneori fara tinta, la fel ca majoritatea oamenilor, dar in continuare pot alege sa-mi folosesc mintea pentru a realiza anumite lucruri, si fac asta tot timpul. Doar pentru ca tu poti rezolva un puzzle sau poti construi o bomba atomica, asta nu inseamna ca iti folosesti mintea. La fel cum cainilor le place sa roada un os, mintii ii place sa-fi infiga dintii in probleme. De aceea rezolva puzzle-uri si construieste bombe atomice. Nu te intereseaza nici una dintre aceste activitati. Lasa-ma sa te intreb asta: poti fi liber de mintea ta oricand vrei tu? Ai gasit butonul de ''inchidere''? Vrei sa spui sa ma opresc din gandire de tot? Nu, nu pot, decat un moment sau doua. atunci mintea te foloseste pe tine. Te identifici inconstient cu ea si nici macar nu stii ca esti sclavul ei. Este ca si cum ai fi posedat fara a sti, si te identifici cu entitatea care te
poseda. Inceputul libertatii este realizarea ca tu nu esti entitatea care te poseda-ganditorul. Cunoscand acest lucru va face capabili sa observati entitatea. In momentul in care incepeti sa observati ganditorul, un nivel inalt de constiinta devine activ. Apoi incepeti sa realizati ca exista un taram vast de inteligenta dincolod e gand si ca gandul nu este decat un aspect mic al acelei inteligente. Deasemenea realizati ca toate lucrurile care conteaza cu adevarat-frumusetea, iubirea, creativitatea, fericirea, pacea interioara-se inalta de dincolo de minte. Incepeti sa
va treziti, sa va eliberati de minte. Ce vrei sa spui mai exact prin ''observarea ganditorului''? Cand cineva merge la doctor si spune ''aud o voce in capul meu'', cel mai probabil acea persoana va fi trimisa la psihiatru. Adevarul este ca, similar acestui caz, in principiu toata lumea aude o voce, sau mai multe voci in capul lor tot timpul: procesele gandirii involuntare pe care nu realizati ca aveti puterea de a le opri. Monologuri sau dialoguri continue. Poate ca ati intalnit oameni ''nebuni'' pe strada care isi murmura cate ceva pentru ei insisi sau care isi vorbesc fara incetare. Ei bine, asta nu este foarte diferit de ceea ce faceti voi sau alti oameni ''normali'', cu
exceptia ca voi nu o faceti cu voce tare.Comentariile vocale, speculatiile, judecatile, comparatiile, aprecierile, dezaprobarile, si asa mai departe. Vocea nu este neaparat relevanta in situatia in care va gasiti uneori; se poate sa retraiti un trecut mai recent sau mai indepartat sau sa va repetati sau sa va imaginati situatii posibile din viitor. Aici va imaginati lucruri care adesea merg prost sau rezultate negative; acest lucru se numeste ingrijorare. Uneori aceasta coloana sonora este acompaniata de imagini vizuale sau ''filme mentale''. Chiar daca vocea este relevanta pentru respectiva situatie, se va interpreta in termenii trecutului. Asta pentru ca vocea apartine mintii voastre conditionate, care este rezultatul istoriei voastre din trecut, la fel si mintii culturale colective programate pe care ati mostenit-o. Deci voi vedeti si judecati prezentul prin ochii trecutului si obtineti o perspectiva distorsionata a sa.Nu este ceva neobisnuit ca vocea unei persoane sa devina cel mai mare dusman al sau. Multi oameni traiesc cu o furtuna in capul lor care ataca in continuu si ii pedepseste si ii scurge de energia vitala. Este cauza misterului nespus si a nefericirii si deasemenea a bolii. Vestea buna este ca va puteti elibera de minte. Aceasta este adevarata eliberare. Puteti face primul pas chiar acum. Incepeti sa ascultati vocea din cap cat de des puteti. Fitit atenti in special la orice tipare ale gandirii care se repeta, acele discuri de
gramofoane vechi care canta in capul vostru de ani de zile. La asta ma refer cand spun ''observati ganditorul'', ceea ce este un alt fel de a spune: ascultati vocea din capul vostru, fiti acolo ca o prezenta martor. Cand ascultati acea voce, ascultati-o impartial.Adica nu judecati. Nu judecati sau condamnati ceea ce auziti, caci facand asta ar insemna ca aceasi voce a venit inapoi prin usa din spate. Veti realiza in curand: exista aceasta voce si eu o ascult, o observ. Aceasta realizare eu sunt, acest simt al propriei prezente, nu este un gand. Se inalta dintr-un loc de dincolo de minte. Deci cand ascultati un gand, sunteti constienti nu doar de acel gand ci si de voi insiva ca martor al gandului.Apare o noua dimensiune a constiintei. Asa cum ascultati gandul, voi simtiti o prezenta
constienta-sinele vostru profund-dincolo de gand. Gandul atunci isi pierde puterea asupra voastra si rapid se retrage pentru ca voi nu mai sunteti energizati de minte prin identificarea cu aceasta. Acesta este inceputul sfarsitului unei gandiri involuntare si compulsive. Cand un gand se retrage, voi experimentati o discontinuitate in sistemul mental-un abis in ''fara minte''. La inceput, abisurile vor fi scurte, poate cateva secunde, dar gradual ele vor deveni mai lungi. Cand aceste abisuri au loc, voi simtiti o anumita liniste si pace in interiorul vostru.
Acesta este inceputul starii de a va simti unu cu Fiinta, ceea ce de obicei este de neanteles pentru minte. Cu practica multa, simtul linistii si pacii se va aprofundiza. De fapt nu exista sfarsit in profunzimea sa. Veti simti deasemenea o emanare subtila a fericirii care se inalta din interiorul profund: fericirea Fiintei. Nu este o stare gen transa. Deloc. Nu are loc nici o pierdere a constiintei aici. Se intampla chiar opusul acestui lucru. Daca pretul pacii ar fi diminuarea constiintei si pretul linistii o lipsa de vitalitate si alerta, atunci nu ar merita sa le aveti. In aceasta stare de conectivitate interioara, voi sunteti mult mai alerti, mult mai treji decat in starea
identificarii cu mintea. Voi sunteti total prezenti. Deasemenea se inalta frecventa vibrationala a campului energetic care ofera viata corpului fizic. Asa cum mergeti si mai profund in acest taram al non-mintii, asa cum odata era numit estul, voi realizati starea pura a constiintei. In acea stare voi va simtiti propria prezenta cu o asemenea intensitate si cu o asemenea fericire in cat toata gandirea, toate emotiile, corpul vostru fizic, la fel ca si intreaga lume exterioara devin relativ nesemnificative incomparatie cu acest lucru. Si totusi nu este egoism ci o stare de sine. Va duce dincolo de ceea ce percepeati voi ca fiind ''sinele vostru''. Acea prezenta sunteti in esenta voi si in acelasi timp de neconceput mai maret decat voi.Ceea ce incerc sa va comunic aici poate suna
paradoxal sau contradictoriu, dar nu exista alta cale de a exprima acest lucru. In loc de a ''observa ganditorul'', puteti crea un abis in sistemul mintii directionand concentrarea atentiei voastre in Acum. Pur si simplu deveniti intens constienti de momentul prezent. Acest lucru este foarte satisfacator. Astfel voi distrageti constiinta departe de activitatea mintii si creati un abis al non-mintii in care sunteti inalt alerti si constienti dar nu ganditi. Aceasta este esenta meditatiei. In viata voastra cotidiana, puteti practica acest lucru facand orice activitate de rutina care in mod normal va atrage intreaga atentie, astfel incat incepe si se sfarseste in sine. De exemplu, de fiecare data cand va treziti si coborati scarile pentru a merge la servici, fiti foarte atenti la fiecare
scara, fiecare moment, chiar si la respiratie. Fitit total prezenti. Sau cand va spalati pe maini, fiti atenti la toate simturile de perceptie asociate cu activitatea:sunetul apei, miscarea mainilor voastre, mirosul sapunului si asa mai departe. Sau cand va urcati in masina voastra, dupa ce inchideti usa, faceti o pauza de cateva secunde pentru a observa cursul respiratiei voastre. Deveniti constienti de simtul prezentei voastre tacute dar puternice.
Exista un sigur criteriu prin care va puteti masura succesul in aceasta practica:gradul de pace pe care il simtiti in interior. Deci singurul pas vital in calatoria voastra catre iluminare este acesta:invatati sa nu va mai identificati cu mintea. De fiecare data cand creati un abis in curentul mintii, lumina constiintei voastre creste din ce in ce mai puternica. Intr-o zi veti descoperi ca zambiti vocii din capul vostru, asa cum ati zambi unei anecdote spuse de un copil. Asta inseamna ca voi nu mai considerati continutul mintii ca fiind foarte serios, caci simtul sinelui vostru nu mai depinde de acest lucru.Iluminarea: inaltarea deasupra gandului. Nu este gandirea esentiala in supravietuirea in aceasta lume? Mintea voastra este un instrument, o unealta. Este acolo
pentru a fi folosita pentru o anumita sarcina si atuncic and sarcina este completa, o eliberati. Asa cum este, as spune ca 80% sau 90% din majoritatea gandirii oamenilor nu este numai repetitiva sau fara de rost, dar din cauza naturii sale disfunctionale si adesea negative, provoaca si multe rani. Observati-va mintea si veti descoperi ca acesta este adevarul. Cauzeaza o pierdere serioasa de energie vitala. Acest gen de gandire compulsiva este de fapt o dependenta. Ce caracterizeaza o dependenta? Pur sis implu asta: voi nu mai simtiti ca aveti alegerea de a va opri. Pare ca este ceva mai puternic decat voi. Deasemenea va ofera un simt fals de placere, placere care invariabil se transforma in durere. De ce am fi dependenti de gandire? Pentru ca sunteti indentificati cu ea, ceea ce inseamna ca va derivati simtul sinelui de la continutul si activitatea mintii voastre.
Pentru ca voi credeti ca veti inceta sa mai existati daca va opriti din gandire. Asa cum cresteti, voi formati o imagine mentala a cine sunteti, bazat pe conditionarea voastra personala si culturala. Am putea numi acest sine fantoma: ego. Consta in activitatea mintii si nu poate fi mentinut decat prin gandirea constanta. Termenul ego inseamna diferite lucruri pentru oameni diferiti, dar cand eu il folosesc aici el inseamna un sine fals, creat de identificarea inconstienta cu mintea. Pentru ego, momentul prezent abia daca exista. Doar trecutul si viitorul sunt considerate importante. Aceasta reversare a adevarului exista pentru faptul ca mintea ego este atat de
disfunctionala. Este intotdeauna ingrijorata cu mentinerea trecutului in viata, pentru ca fara el, cine sunteti voi? El se proiecteaza continuu in viitor pentru a-si asigura supravietuirea si a cauta un fel de eliberare sau implinire. El spune: ''intr-o zi, asta, sau poate aia se va intampla si eu voi fi ok, fericit si in pace''. Chiar si cand ego-ul pare sa fie ingrijorat pentru prezent, el nu vede prezentul: il percepe gresit pentru ca il priveste prin ochii trecutului. Sau reduce prezentul la un sfarsit, un sfarsit care intotdeauna se afla in viitorul proiectat de minte.
Observati-va mintea si veti vedea ca asa functioneaza. Momentul prezent are cheia liberarii. Dar nu puteti gasi momentul prezent atata timp cat voi sunteti mintea. Eu nu vreau sa-mi pierd capacitatea de a analiza si a discrimina.Nu m-ar deranja sa invat sa gandesc mult mai clar, mai concentrat, dar nu vreau sa-mi pierd mintea. Darul gandului este cel mai pretios pe care il avem. Fara el, nu am fi decat o alta specie de animale.
Predominanta mintii nu este decat o etapa in evolutia constiintei. Noi trebuie sa mergem la urmatoarea etapa acum, si urgent; altfel vom fi distrusi de minte, care a crescut ca un monstru. Gandirea si constiinta nu sunt sinonime. Gandirea nu este decat un mic aspect al constiintei. Gandul nu poate exista fara constiinta, dar constiinta nu are nevoie de gand.Iluminarea inseamna a te inalta deasupra gandului, nu a cadea inapoi sub gand, la nivelul animalelor si planetelor. In starea de iluminare voi in continuare va folositi mintea ganditoare atunci cand este necesar, dar mult mai eficient si mai concentrat decat inainte. Voi o folositi mai mult pentru
scopuri practice, dar sunteti liberi de dialogul intern involuntar, si acolo se afla tacerea interioara. Atunci cand va folositi mintea si in special cand este nevoie de o solutie creativa, voi oscilati cateva minute intre gand si tacere, intre minte si non-minte. Non-mintea este constiinta fara gand. Doar in acest fel gandirea creativa este posibila, pentru ca doar asa gandul are o putere reala. Gandul singur, cand nu mai este concectat la taramul mult mai vast al constiintei, devine rapid gol, nebun, distructiv. Mintea este in esenta o masina de supravietuit. Ataca si se apara de alte minti, se aduna, stocheaza si analizeaza informatii-la acest lucru se pricepe cel mai bine, dar nu este deloc creativa. Toti artistii adevarati, fie ca ei stiu asta sau nu, creaza dintr-un spatiu al non-mintii, din tacerea interioara.Mintea apoi da forma impulsului creativ. Chiar si cei mai mari oameni de stiinta au spus ca realizarile lor creative au venit intr-un moment de linistire a mintii. Rezultatul surprinzator al unor cercetari printre unii dintre cei mai eminenti matematicieni din America, inclusiv Einstein, pentru a descoperi metodele de lucru, a fost ca gandirea nu hoaca decat un rol subordonat in faza scurta, decisiva a actului creativ in sine. Deci as putea spune ca motivul simplu pentru care majoritatea oamenilor de stiinta nu sunt creativi nu este pentru ca ei nu stiu sa gandeasca ci pentru ca ei nu stiu cum sa se opreasca din a gandi. Nu prin minte, prin gand, miracolul care este viata pe pamant sau corpul nostru au fost create si sunt incontinuare sustinute. Exista clar o inteligenta care lucreaza si care este mult mai mareata decat mintea. Cu cat aflam mai multe despre cum functioneaza corpul, cu atat mai mult realizam cat este de vasta inteligenta la lucru in interior si cat de putine stim noi. Cand mintea se reconecteaza cu aceasta, devine cea mai minunata unealta. Atunci serveste pentru ceva mult mai maret decat pe sine insasi. Emotia: reactia corpului la mintea ta. Ce ne spui despre emotii? Eu sunt prins in emotiile mele mai mult decat in minte. Mintea, felul in care eu folosesc cuvantul, nu este numai un gand. Include si emotiile voastre si deasemenea si toate tiparele reactive mental-emotionale inconstiente. Emotiile se inalta in locul unde mintea si corpul se intalnesc. Reprezinta reactia corpului la mintea voastra-sau ati putea spune, o reflectie a mintii voastre in corp. De exemplu, un gand atac sau un gand ostil vor crea o energie in corp pe care o numim furie. Corpul se pregateste pentru lupta. Gandul ca sunteti amenintati, fizic sau psihic, cauzeaza corpul sa se contracte si aceasta este partea fizica a ceea ce noi numim frica.Cercetarile au demonstrat ca emotiile puternice cauzeaza chiar si schimbari in biochimia corpului.Aceste schimbari biochimice reprezinta aspectul fizic sau material al emotiei. Desigur ca nu sunteti de obicei constienti de toate tiparele gandurilor voastre si adesea doar prin observarea emotiilor voastre le puteti constientiza.Cu cat va identificati mai mult cu gandirea voastra, cu ceea ce va place si cu ceea ce nu va place, judecari si interpretati, adica cu cat sunteti mai prezenti asa cum va observati constiinta, cu atat mai piternica va fi schimbarea energiei emotionale, fie ca sunteti constienti fie ca nu. Daca nu va puteti simti emotiile le veti experimentta intr-un final la un nivel pur fizic, ca o problema fizica sau un simptom. S-au scris multe despre acest lucru in ultimii ani, deci nu trebuie sa mai accentuam si noi. Un tipar inconstient puternic se poate chiar manifesta ca un eveniment extern care pare ca doar vi s-a intamplat. De exemplu, am observat ca oamenii care
tin multa furie in interior fara a fi constienti de ea si fara a o exprima, cel mai probabil vor fi atacati, verbal sau fizic, de alti oameni furiosi si adesea fara nici un motiv aparent. Ei au o emanatie puternica a maniei pe care anumiti oameni o pot simti subliminal si care le provoaca propria furie latenta. Daca simtiti dificultati in simtirea emotiilor voastre, incepeti sa va concentrati atentia asupra campului energetic interior al corpului vostru. Simtiti corpul din interior. Acest lucru va va pune in legatura cu emotiile voastre. Tu spui ca o emotie este reflectia mintii in corp. Dar uneori exista un conflict intre cele doua: mintea spune ''nu'', in timp ce emotia
spune ''da'', sau invers. Daca vreti cu adevarat sa va cunoasteti mintea, corpul va va oferi intotdeauna o reflectie adevarata, deci priviti-va emotiile sau mai bine simtiti-le in corpul vostru. Daca exista un conflict aparent intre ele, gandul va fi minciuna, emotia va fi adevarul. Nu adevarul suprem a cine sunteti, ci adevarul relativ al starii voastre la acel timp.Conflictul intre gandurile de suprafata si procesul incosntient mental este cu siguranta ceva obisnuit. Poate ca nu sunteti inca capabili sa va aduceti activitatea mintii voastre inconstiente in constiinta ca si
ganduri, dar intotdeauna va fi reflectata in corp ca o emotie si de acest lucru puteti deveni constienti. A privi o emotie astfel este exact ca si a asculta sau a observa un gand, asa cum am desscris mai devreme. Singura diferenta este ca, in timp ce gandul este in capul vostru, o emotie are o compomenta fizica puternica si astfel este simtita in primul rand in corp. Apoi puteti permite emotiei sa fie acolo fara a fi controlata. Voi nu mai sunteti emotia; voi sunteti observatorul, prezenta care observa. Daca practicati acest lucru, tot ceea ce este incosntient in voi va fi adus in lumina constiintei.Deci observarea emotiilor este la fel de importanta ca si
observarea gandurilor noastre? Da. Faceti-va un obicei din a va intreba: ce se intampla in interiorul meu in acest moment? Aceasta intrebare va va ghida catre directia luminii. Dar nu analizati, doar observati. Concentrati-va atentia asupra interiorului. Simtiti energia emotiei. Daca nu este o emotie prezenta, puneti-va atentia si mai profund in interiorul campului energetic al corpului vostru. Este usa catre Fiinta. O emotie de obicei reprezinta un tipar al gandului energizat si amplificat si din cauza incarcaturii sale coplesitoare, nu este usor initial sa stai prezent destul astfel incat sa fii capabil sa observi. Doreste sa te preia, sa te copleseasca si de
obicei reuseste, doar daca nu exista destula prezenta in voi. Daca sunteti trasi in identificarea inconstienta cu emotia prin lipsa de prezenta, emotia devine temporar ''voi''. Adesea se construieste un cerc vicios intre gandirea voastra si emotie:ele se hranesc una pe alta. Tiparul gandirii creaza o reflectie magnificata a sa in fata unei emotii si frecventa vibrationala a emotiei continua sa hraneasca tiparul gandirii original. Cand locuiti mental intr-o situatie, sau un eveniment sau o persoana care este perceputa ca fiind cauza emotiei, gandul hraneste energie emotiei, care in schimb energizeaza tiparul gandului si asa mai departe. In principiu, toate
emotiile sunt modificari ale celei primordiale, emotie aleatorie care isi are originea in pierderea constiintei a cine sunteti dincolo de nume si forma. Din cauza naturii sale aleatorie, este greu de gasit un nume care ca poata descrie aceasta emotie. ''Frica'' se apropie, dar in afara de un simt continuu al amenintarii, include si un simt profund al abandonului si imcompletarii. Poate ar fi mai bine sa se foloseasca un termen care sa fie la fel de aleatoriu ca si emotia de baza si pur si simplu sa fie numita ''durere''. Una dintre sarcinile principale ale mintii este sa se lupte sau sa indeparteze durerea emotionala, care este unul dintre motivele pentru activitatea sa neancetata, dar tot ce poate realiza este o acoperire temporara. De fapt, cu cat mai mult se lupta pentru a scapa de durere, cu atat mai mare este durerea. Mintea nu poate niciodata gasi o solutie si nici nu-si poate permite sa va lase pe voi sa gasiti solutia, pentru ca face parte intrinseca din ''problema''. Imaginati-va un sef de politie care incearca sa gaseasca un incendiator, cand incendiatorul este chiar seful politiei. Nu veti fi liberi de acea durere pana cand nu incetati sa va mai derivati simtul sinelui de la identificarea cu mintea, adica de ego.
Mintea atunci este rasturnata din locul sau de putere si Fiinta se reveleaza pe sine ca natura voastra adevarata. Da, eu stiu ce ma vei intreba. Vroiam sa intreb: ce ne spui despre emotiile pozitive cum ar fi fericirea si iubirea? Ele sunt inseparabile de starea voastra naturala a conectivitatii voastre interioare cu Fiinta. Sclipiri de iubire si fericire sau momente scurte de pace profunda sunt posibile atunci cand un abis are loc in curentul gandului.
Pentru majoritatea oamenilor, asemenea abisuri se intampla rar si doar accidental, in momentele cand mintea este ''fara cuvinte'', uneori provocata de o frumusete uimitoare, un efort fizic foarte mare sau chiar un mare pericol.Dintr-o data exista liniste interioara.Si in acea liniste exista o fericire subtila dar intensa, exista iubire, exista pace. De obicei asemenea momente sunt traite pe termeni scurti, asa cum mintea rapid rezuma activitatea de creare a zgomotelor pe care noi o numim gandire. Iubirea, fericirea si pacea nu se pot acorda pana cand nu va eliberati de dominanta mintii. Dar ele sunt acum ceea ce eu as numi emotii. Ele se afla dincolod e emotii, la un nivel mult mai profund. Deci trebuie sa deveniti total constienti de emotiile voastre si sa fiti capabili sa le simtiti inainte sa simtiti ce se afla dincolo de ele. Emotia inseamna ''deranjament''.
Cuvantul vine din latinul emovere, care inseamna a deranja. Iubirea, fericirea si pacea sunt stari profunde ale Fiintei sau mai degraba 3 aspecte ale starii unei conectivitati interioare cu Fiinta. Astfel, ele nu au o parte contrara. Asta pentru ca ele se inalta de dincolo de minte. Emotiile pe de alta parte, facand parte din mintea dualistica, sunt subiectul legii contrariilor. Asta pur si simplu inseamna ca nu puteti avea binele fara rau. Deci in conditia neiluminata, identificata cu mintea, ceea ce uneori este numita in mod gresit fericire, este de obicei partea placerii pe termen scurti care alterneaza continuu ciclul durere/placere. Placerea este intotdeauna derivata din ceva din afara voastra, in timp ce fericirea se inalta din interior. Fiecare lucru care va ofera placere azi va va oferi durere maine sau va va parasi, astfel incat absenta sa sa va dea durere. Si ceea ce adesea este numita iubire poate fi placere si entuziasm o vreme, dar in catararea sa dependenta, o conditie extrem de nevoiasa care se poate intoarce in opusul sau intr-o secunda. Multe relatii de ''iubire'', dupa ce euforia initiala a trecut, oscileaza de fapt intre ''iubire'' si ura, atractie si atac. Adevarata iubire nu va face sa suferiti. Cum ar putea sa faca asta? Nu se transforma dintr-o data in ura si nici nu transforma fericirea in durere. Asa cum am mai spus, chiar inainte sa va iluminati-inainte sa va eliberati de minte-puteti avea sclipiri de fericire adevarata, iubire adevarata, o pace profunda interioara, dar vie si vibranta. Acestea sunt aspecte ale naturii voastre adevarate, care este intunecata de minte. Chiar si intr-o relatie ''normala'' dependenta, pot exista momente cand prezenta a ceva mult mai autentic, a ceva incoruptibil, poate fi simtit. Dar nu vor fi decat sclipiri, care curand vor fi acoperite din nou prin interferenta mintii. Poate parea ca ati avut ceva pretios pe care l-ati pierdut, sau poate mintea voastra va convinge ca oricum a fost o iluzie. Adevarul este ca nu a fost o iluzie si voi nu puteti pierde acel ceva. Face parte din starea voastra naturala, care poate fi ascunsa dar niciodata distrusa de catre minte. Chiar si cand cerul este acoperit, soarele nu dispare. El se afla in continuare acolo in partea cealalta a norilor. Buddha spune ca durerea sau suferinta apar prin dorinta si ca pentru a te elibera de durere trebuie sa taiem legaturile dorintei. Toate dorintele sunt cautarile salvatoare ale mintii sau implinirea in lucrurile externe si in viitor ca un substitut pentru fericirea Fiintei. Atata timp cat eu sunt mintea mea, eu sunt acele dorinte, acele nevoi, atasamente si aversiuni si in afar de acestea nu exista ''eu'', in afara de o mica posibilitate, un potential neamplinit, o samanta care inca nu a inflorit. In acea stare, chiar si dorinta mea de a deveni liber sau iluminat nu este decat o alta dorinta pentru implinire sau completare in viitor. Deci nu cautati sa deveniti liberi de dorinte sau sa ''obtineti'' iluminarea. Deveniti prezenti. Fiti acolo ca observatorul mintii. In loc sa-l tot citati pe Buddha, fiti Buddha, fiti ''cel iluminat'', asta inseamna cuvantul buddha. Umanii au fost in ghearele durerii timp de eoni, chiar de cand au cazut din starea de gratie, au intrat in taramul timpului si al mintii si au pierdut constientizarea Fiintei. La acel punct, au inceput sa se perceapa ca fiinf fregmente fara sens intr-un univers extraterestru, neconectat la Sursa si la fiecare dintre ei. Durerea este inevitabila atata timp cat sunteti identificati cu mintea voastra, adica atata timp cat sunteti inconstienti din punct de vedere spiritual. Vorbesc aici in principal de durerea emotionala, care este deasemenea principala cauza a durerii fizice si a bolii fizice. Resentimentul, ura, auto-compatimirea, vinovatia, furia, depresia, gelozia si asa mai departe, chiar si cea mai mica iritare, toate sunt forme ale durerii. Si fiecare placere sau culme emotionala contine in interiorul sau samanta durerii: opusul sau inseparabil, are se va manifesta in timp. Oricine s-a drogat pentru a se simti mai ''bine'' stie ca acest bine inevitabil se transforma intr-un rau, ca placerea se transforma intr-o forma de durere. Multi oameni deasemenea stiu din propria experienta cat de usor si rapid o relatie intima se poate transforma dintr-o sursa de placere intr-o sursa de durere. Privite dintr-o perspectiva inalta, ambele polaritati, si cea
negativa si cea pozitiva, sunt fatete ale aceleasi monede, fac parte amandoua din durerea de baza care este inseparabila de starea de constiinta egotica a mintii identificate. Exista doua nivele ale durerii voastre: durerea pe care o creati acum si durerea din trecut care in continuare traieste in mintea voastra si in corp. Incetand sa mai creati durerea in prezent si dizolvand durerea din trecut-despre asta as vrea sa discutam acum. sursa: www.eckharttolle.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu